Cei care au copilarit aproape de natura sau la bunici si acum locuiesc printre betoanele oraselor mari, sau prin alte tari, inteleg perfect versurile acestui cantec. Amintirile de atunci sunt unice si bine intiparire in memoria noastra. Mirosul unei flori de camp, al fanului cosit, cantecul unei pasari ne activeaza imediat starea accea de bine de cand eram mici. Acelasi lucru se intampla si cu aceasta melodie cantata de Maria Ciobanu: Ce n-as da sa mai fiu mica.
Versuri:
M-am nascut langa Carpati
La poale de munte
Intr-o casa cu multi frati
Si cu doruri multe.
Crescui printre brazi si fagi
La poale de munte
Blestemul Mariei Tanase, pentru “cine iubeste si lasa” este o piesa remarcabila, care te infoara prin vocea profunda. Mi-a placut un comentariu pe care l-am gasit pe youtube la aceasta piesa:
“Nici nu e usor de inteles… Si, cu atat mai putin, nu e usor de trait. Te topesti ca o lumanare, pana la utlimul strop de seu, si mai ramane doar o umbra din tine…”
Dintre toate vocile de aur ale romanilor, de departe, pentru mine cea mai reprezentativa ramane a Mariei Lataretu. Este greu de explicat in cuvinte de ce. Poate si datorita farmecului ei, a simplitatii si modestiei, a bucuriei si a pasiunii cu care canta.
Piesa care imi place mie cel mai mult, Doina olteneasca – Ma uitai la rasarit, reuseste aproape de fiecare data sa ma linisteasca si sa ma faca sa zambesc.
Lie, ciocarlie este melodia care o caracterizeaza cel mai bine pe Maria Ciobanu si care i-a adus renumele de “Ciocarlia Romaniei”. Melodia a fost inregistrata in 1973 si a fost difuzata prima data la TVR.
Home & Deco