Ce n-as da sa mai fiu mica
Cei care au copilarit aproape de natura sau la bunici si acum locuiesc printre betoanele oraselor mari, sau prin alte tari, inteleg perfect versurile acestui cantec. Amintirile de atunci sunt unice si bine intiparire in memoria noastra. Mirosul unei flori de camp, al fanului cosit, cantecul unei pasari ne activeaza imediat starea accea de bine de cand eram mici. Acelasi lucru se intampla si cu aceasta melodie cantata de Maria Ciobanu: Ce n-as da sa mai fiu mica.
Versuri: Ce n-as da se mai fiu mica
Floare alba, floricica,
Ce n-as da sa mai fiu mica,
Ce n-as da sa mai fiu mica!
Ce n-as da sa intorc anii,
Sa fiu iar fetita mamii,
Sa fiu iar fetita mamii!
Colindam padurile
Si-adapam mioarele,
Zburdam cu mieii pe plai,
Ma-ntreceam cu ei la grai!
Cate flori cresteau pe vale
Le coseam pe ii si poale,
Le coseam pe ii si poale!
Si sa cant am invatat
Cand eram la mine-n sat,
Cand eram la mine-n sat!
Mi-e dor codrii sa-i colind,
Sa ma uit pe sus din crang!
Sa vad florile campiei
Si valea copilariei!
Sa vad florile campiei
Si valea copilariei,
Si valea copilariei!
Sa mai merg pe potecuta
Pe unde-alergam desculta
Pe unde-alergam desculta!
Dar vremea nu sta pe loc,
Anii nu se mai intorc!
Alte ganduri ma framanta,
Multe doruri ma usuca!
Alte ganduri ma framanta,
Multe doruri ma usuca
Multe doruri ma usuca!
Nu mai pot intoarce anii
Sa fiu iar fetita mamii,
Sa fiu iar fetita mamii!
Vremea-i vreme, vremuieste,
Si omul imbatraneste!
Timpul nu pot sa-l opresc
Sï eu vad ca-mbatranesc!
Category: Maria Ciobanu
