Sistemul solar
Soarele si toate corpurile care se rotesc in jurul sau alcatuiesc sistemul solar. Acesta se termina acolo unde gravitatia Soarelui este egala cu cea a stelelor vecine. Cel mai mare corp din sistemul solar este Soarele, o stea, care contine 99,86% din masa intregului sistem solar. Celelate procente de masa ramase, sunt dominate de plantele Jupiter si Saturn. Din cauza masei mari, interiorul soarelui este foarte fiebinte. Aici are loc procesul de fuziune nucleara. Acest proces creeaza energie, emisa de Soare.
In jurul soarelui se rotesc 8 planete, 3 planete pitice, 158 de sateliti ai planetelor, sute de mii de asteroizi si cateva mii de comete. Planetele sunt: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun. Numele lor a fost inspirat din mitologia greco-romana, mai putin de numele de Terra.
Planetele se impart in doua mari categorii: planete telurice si planete gazoase. .
Planetele telurice denumite de la termenul latinesc al planetei Pamant: Terra. Aceastea sunt compuse din roci silicate. Toate planetele telurice au cam aceeasi structura: nucleu central metalic (fier) inconjurat de o manta. La suprafata acestor planete sa gasesc munti, canioane, vulcani si cratere. Sistemul solar are patru planete telurice: Mercur, Venus, Terra si Marte.
Planetele gazoase sunt planetele care nu sunt compuse din materiale solide. Aceste planete pot avea un nucleu metalic, dar restul materiei este gaz, hidrogen si heliu. Daca planetele telurice au o atmosfera si o suprafata bine definita, in cazul planetelor gazoase, aceste doua formatiuni se intrepatrund. Aceste planete sunt foarte fierbinti in interior (Neptun are 5000 K, iar Jupiter 20.000 K).Rotatia in jurul axei este foarte rapida. In sistemul solar se gasesc patru planete gazoase: Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun.
In afara de cele opt planete, alte trei corpuri ceresti sunt numite planete pitice: 1 Ceres, Pluto si Eris (fost 2003 UB313). Pluto a fost considerata cea de-a noua planeta a sistemului solar, pana cand International Astronomical Union i-a schimbat statutul, pe 24 august 2006, din planeta in planeta pitica.
Sistemul solar s-a format imediat dupa formarea Soarelui, cand din gazul si praful ramas, format sub forma de disc in jurul Soarelui, au aparut primele condensari de materie, numite planetezimale. Totalitatea gazului si prafului din care s-a format sistemul solar se numeste nebuloasa solara. Avea un diametru de 15 miliarde km si avea de doua ori mai multa masa decat are Soarele acum. In urma unei unde de soc de la o superniva, materia a inceput sa se adune in nuclee din ce in ce mai mari. Asa nebuloasa a inceput sa colapseze, formandu-se un nucleu foarte masiv, viitorul Soare. Conservarea momentului unghiular, a facut ca materia sa inceapa sa se roteasca, si mai mult, a facut ca materia din jurul viitorului Soare sa se aplatizeze. Astfel a aparut un disc de graz si praf. Particule de praf (silicati si metale) si gaz (hidrogen) au inceput sa se formeze, iar acestea au atras din ce in ce mai multa materie spre ele. Astfel s-au format planetezimalele, compuse din roci si metale. Pe langa planetezimale, s-au format si corpuri de gaz ce imediat au atras gazul din discul protplanetar. Aceste corpuri au crescut foarte mult, in comparatie cu planetezimalele. Astfel au aparut planetele gigante.
Dupa 100.000.000 de ani, protosteaua ce s-a format la mijlocul discului, a inceput sa emita energie, prin procesul de fuziune nucleara. Astfel se nastea Soarele pe care il cunoastem acum. Pe langa energie luminoasa, Soarele emite in mod constant un flux de particule incarcate (electorni, protoni, atomi de gaz). Acest flux este numit vant solar. Vantul solar a curatat discul protoplanetar de gazul si praful ramas, si astfel s-au format planetele.
Modelul curent al evolutiei sistemului solar, estimeaza ca dupa alte 600.000.000 de ani, Planetele Jupiter siSaturn si-au schimbat orbita. Aceasta actiune a dus la aruncarea planetei Neptun la o distanta de doua ori mai mare decat se afla imediat dupa formare. Modificarea orbitelui lui Neptun a facut ca o mare parte din resturile din discul protoplanetar (ce si-au gasit locul dupa orbita lui Neptun) sa fie trimise spre Soare. Acestea au produs un bombardament foarte puternic, creand cratere pe planetele de tip teluric. Urmele acestui mare bombardament se pot vedea si acum pe Luna si pe Mercur.
In cazul in care cataclismele cosmice ocolesc aceasta parte a galaxiei, sistemul solar va mai exista in starea in care se afla acum inca 2-3 miliarde de ani. Apoi, dupa ce hidrogenul din Soare se va consuma, astrul zilei se va deveni foarte stralucitor. Conditiile de pe Terra vor semana cu cele de pe Venus. In numai 3,5 miliarde de ani Terra va deveni de nelocuit iar viata va disparea. In nucleul Soarelui, heliul va incepe sa se transforme in oxigen si va incepe sa se mareasca. Peste 7,5 miliarde de ani (de acum inainte) Soarele va deveni o giganta rosie. Planeta Mercur va fi carbonizata. Soarele isi va fi pierdut 28% din masa si gravitatia lui va slabi. Din acest motiv Terra si Marte vor fi aruncate in sistemul solar, sfarsind pe orbite mult mai indepartate decat acum.
Pamatul va fi o planeta fara atmosfera, cu suprafata de consistenta cleiului, fara apa.
Category: Stiati ca?
Ce vrajeala. I-as invita pe distinsii domni sa imi reproduca un experiment de genul asta. Pana atunci e poezie. Texte de genul asta are si filosofia indiana, inainte ca indivizii sa isi dea seama ca lucrurile sunt asa. Pe indieni ii inteleg, e o treba de credinta, dar astia au pretentia ca fac stiinta. Sau de la un moment dat si stiinta e o chestiune de credinta?
Tare sunt curios sa stiu cum consideri tu ca se poate face un experiment de genul crearea unui sistem solar…mai mult decat atat articolul de mai sus nu cred ca are nici o legatura cu credinta ci este diametral opus
Ok. E foarte posibil ca exprimarea mea sa fi fost deficitara. Intentia mea a fost aceea de a spune ca pana la un punct stiinta lucreaza cu instrumentele ce o definesc ca stiinta. Experiment, demonstratie, concluzii pe baza realitatii faptice. In schimb de la un punct n+1, stiintei ii scapa toate lucrurile astea si intra in sfera speculatiei. Chestia e ca toti continuam, inclusiv cei ce sunt oameni de stiinta, sa ne bazam pe concluziile stiintifice fiind ca adevarate. Stiinta are nevoie de proba, de dovada, de demonstratie. Sunt cazuri (multe) in care nu are lucrurile astea si totusi aceste cazuri sunt tratate ca fiind certe. Daca in acest punct stiinta nu se mai bazeaza pe ceea ce o defineste ca stiinta pe ce se bazeaza, mai mult decat atat cum de sunt decretate ca fiind adevarate, cert adevarate situatiile care nu au dovada certa, stiintifica. Intrebarea este daca asta mai e o treaba stiintifica sau ajunge la un nivel, nu de credinta, pentru ca sunt diferite, ci la un nivel in care sunt implicate aceleasi mecanisme ca in cazul credintei.
In ceea ce priveste experimentul cu sistemul solar, lucrurile erau putin exagerate tocmai pentru obtinerea unei reactii cat mai vii. Din alt punct de vedere, insa, intreb, daca in cazul asta si in “n” cazuri nu se poate face un experiment care sa se puna punctul pe “i” de ce totusi suntem convinsi ca asa stau lucrurile?
te rog sa spui concret care parte/parti din articolul de mai sus ti se pare/par ca fiind speculatii, pentru ca am impresia ca discutia ajunge putin off-topic
mi s epar speculatii toate lucrurile care nu pot fi dovedite. sa imi spui tu acuma cate dintre cele din articolul de mai sus pot fi dovedite sau au fost dovedite.
Cum au vost numite planetele cu nucleu indivizual?