Nu-i un mare secret pentru cei care ma cunosc ca toamna este anotimpul meu preferat. Dupa atata caldura, vin in sfarsit diminetile racoroase, mai intunecate, invaluite in ceata, dimineti pe care le savurez la maxim in plimbarile in drum spre job, de multe ori ocolind pentru ca timpul e prea scurt si nu ma satur de aerul inspirat care ma relaxeaza.
Si ca starea sa persiste toata ziua, ascult cate-o capodopera a lui Tudor Gheorghe.
NICIODATA TOAMNA
versuri de tudor arghezi, interpret tudor gheorghe
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al riului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturind in sus
Foile,-n azur.
Cine vrea sa plinga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.